Mărturisirile unei femei

Să vă explic. Când vin, îi vezi de pe stradă, el merge înainte şi ea în urma lui, cocoşată şi cu câte un copil de mână. El se uită prin jur şi decide singur dacă e cazul să rămână acolo sau nu. Ea nu are nimic de spus. Noi deja recunoaştem genul. E familia formată din cocoş şi femeia-fantomă, cunoscută şi ca femeia-umbră, adică femeia care a fost odată femeie, dar s-a măritat cu un dobitoc. În schimb, alţii sunt echipă, tată! Îi vezi cum privesc amândoi, cum se înţeleg din priviri dacă le place, dacă rămân. Ea vorbeşte, întreabă, râde, te verifică în felul ei. El, la fel. Te privesc în ochi. Ăştia îmi plac. Mereu găsesc curat şi după ei.